Toamna este sezonul de aur pentru iubitorii de natură și de gusturi autentice. Pădurile devin pline de culoare și de arome, iar printre frunzele umede apar comorile cele mai râvnite ale toamnei – ciupercile de pădure. Este perioada ideală pentru cules, deoarece umiditatea și temperaturile mai scăzute favorizează apariția multor specii comestibile. Totuși, pentru a te bucura de o recoltă sigură, e important să știi care ciuperci se culeg toamna și cum le recunoști.
Iată o selecție a celor mai populare și gustoase ciuperci de toamnă din România, împreună cu sfaturi pentru culesul lor în siguranță.
- Hribi (Boletus edulis)
Cunoscuți și ca „bureți de brad” sau „mânătărci”, hribii sunt printre cele mai apreciate ciuperci comestibile. Au pălăria cărnoasă, de culoare brună, iar pe dedesubt, în loc de lamele, au un strat poros albicios. Piciorul este gros, în formă de butoi, adesea cu un desen ca o dantelă.
Se găsesc în pădurile de foioase și conifere, de la sfârșitul verii până târziu în noiembrie.
Cum îi recunoști: miros plăcut, pălărie catifelată, picior robust; nu se înnegresc la tăiere.
Cum se consumă: proaspeți, în tocănițe, risotto, la grătar sau uscați pentru iarnă.
- Gălbiori (Cantharellus cibarius)
Gălbiorii, numiți popular și „bureți galbeni” sau „găluște”, sunt ușor de recunoscut datorită culorii lor intense, galben-aurii. Au o formă de pâlnie și un miros plăcut, ușor fructat.
Cresc în poieni, păduri de foioase și de conifere, mai ales după ploi. Sunt printre cele mai sigure ciuperci pentru cules, fiind rareori confundate cu alte specii toxice.
Cum îi recunoști: culoare galbenă uniformă, consistență elastică, lamele fine care coboară pe picior.
Cum se consumă: prăjiți în unt, în omlete, sosuri sau conservați în saramură.
- Râșcovi (Lactarius deliciosus)
Cunoscuți și sub numele de „lăptuci” sau „ciuperci de brad”, râșcovii au pălăria portocalie cu cercuri concentrice și, la tăiere, elimină un suc portocaliu specific. Sunt foarte aromate și se numără printre preferatele ciupercilor murate.
Cresc în pădurile de conifere, de obicei în jurul brazilor tineri.
Cum îi recunoști: suc portocaliu la rupere, miros plăcut de pădure, culoare vie.
Cum se consumă: murați, prăjiți sau copți pe grătar.
- Gălbiorul de pădure fals (Hygrophoropsis aurantiaca)
Deși poartă un nume asemănător, nu este același cu gălbiorul adevărat. Se culege tot toamna, dar trebuie consumat cu moderație, doar după o fierbere scurtă, deoarece crud poate provoca disconfort digestiv.
Diferență față de gălbior: lamelele sunt dese și ramificate, iar culoarea mai portocalie spre brun.
Cum se consumă: doar după preparare termică completă.
- Bureții de fag (Armillaria mellea)
Cunoscuți popular și ca „ciuperci de miere” datorită culorii lor, bureții de fag cresc în grupuri mari pe trunchiurile copacilor sau la baza acestora. Sunt foarte gustoși, dar trebuie fierți înainte de consum, deoarece cruzi pot fi indigestibili.
Cum îi recunoști: pălărie brun-gălbuie, mică, cu picior subțire și inel vizibil.
Cum se consumă: fierți, apoi gătiți în tocănițe, supe sau congelați pentru iarnă.
- Ciuperca de plop (Agrocybe aegerita)
O ciupercă excelentă, ușor de cultivat și foarte parfumată. Crește pe trunchiurile plopilor sau sălciilor căzute, de la sfârșitul verii până la începutul iernii.
Cum o recunoști: pălărie brun-deschisă, lamele brune, miros dulceag, picior albicios.
Cum se consumă: prăjită, la cuptor, în supe-cremă sau în combinație cu paste.
- Pălăria șarpelui (Macrolepiota procera)
O ciupercă impunătoare, ușor de observat datorită dimensiunilor sale mari (poate ajunge la 30 cm diametru). Este una dintre cele mai gustoase ciuperci de toamnă.
Cum o recunoști: pălărie mare, deschisă, cu solzi maronii; picior lung, subțire, cu inel mobil.
Atenție: nu o confunda cu speciile mici din familia Lepiota – unele sunt toxice!
Cum se consumă: pălăria pane sau la grătar, cu usturoi și pătrunjel.
- Buretele porcesc (Suillus luteus)
Este o ciupercă de pădure de conifere, cu pălăria unsuroasă, lucioasă, de culoare brună. Deși aspectul nu este foarte atrăgător, gustul este excelent.
Cum îl recunoști: stratul inferior are pori galbeni, iar pălăria este lipicioasă.
Cum se consumă: se curăță bine de pieliță și se gătește la tigaie sau se adaugă în tocănițe.
- Păstrăvul de fag (Pleurotus ostreatus)
Această ciupercă se găsește pe trunchiuri de fag, plop sau salcie, mai ales în lunile octombrie–noiembrie. Este recunoscută pentru gustul delicat și textura sa cărnoasă.
Cum o recunoști: pălării suprapuse, gri-albăstrui, cu lamele dese și miros plăcut.
Cum se consumă: în supe, pe grătar sau ca înlocuitor de carne în rețete vegetariene.
- Parasolă de toamnă (Chlorophyllum rhacodes)
O specie asemănătoare cu pălăria șarpelui, dar mai mică și mai rară. Este comestibilă, dar unii oameni pot fi sensibili la ea.
Cum o recunoști: pălărie maronie, solzi evidenți, carne albă care devine roz la tăiere.
Cum se consumă: doar gătită, niciodată crudă.
Sfaturi pentru culesul în siguranță
- Nu culege niciodată ciuperci necunoscute – unele toxice seamănă perfect cu cele comestibile.
- Evită exemplarele foarte bătrâne, moi sau mucegăite.
- Folosește un coș de nuiele, nu pungi de plastic – ciupercile trebuie să respire.
- Curăță-le ușor în pădure, fără a distruge miceliul (rădăcina ciupercii).
- Dacă ai dubii, consultă un ghid micologic sau un specialist local.
Concluzie
Toamna este anotimpul perfect pentru exploratori și gurmanzi deopotrivă. Hribii, gălbiorii, râșcovii și pălăria șarpelui sunt doar câteva dintre deliciile naturale care pot fi culese din pădure, cu atenție și respect față de natură. Culegerea ciupercilor este mai mult decât o activitate recreativă – este o tradiție și o lecție de echilibru între om și pădure.
Așadar, ia-ți un coș, un cuțit mic și pornește la drum: pădurea de toamnă ascunde adevărate comori, gata să ajungă în cea mai gustoasă mâncare de sezon.
